Foraje puturi pentru apa

Muriseră? Chiar puteai să fii sigur de asta? Citise că în I gipt fuseseră descoperite, în vasele funerare ale unui mor-mânt, nişte larve pe care puţină umiditate le readusese la viaţă, si asta în ciuda miilor de ani de somn. Poate că tot aşa stăteau lucrurile şi foraje în interiorul vitrinei. într-o zi, insectele pe care le credea uscate vor ieşi din amorţeală şi vor începe să se plimbe de colo până colo. Apucă mânerul şi trase spre el. Era o valijoară din lemn preţios, protejată de colţare din cupru. O deschise.
Pe catifeaua adâncită a alveolelor, stăteau şase brice' drep-te, cu lame sclipitoare. Câte unul pentru fiecare zi a săptămânii. Cel de duminică lipsea. Se afla între degetele statuii. Georges luă briciul de joi şi îl privi îndelung. O lamă frumoasă de oţel, o sabie la scară redusă. Pe mânerul scobit, din corn cizelat, se etalau iniţialele lui Werner Mareuil-Mondesco. Nişte litere mari, legate între ele pe un fond de arabescuri, asemenea unor coloane de templu pierdute în mijlocul vegetaţiei. Georges închise uşurel briciul. Un oţel suedez, călit ca sabia unui samurai. O asemenea foraje puturi apa realizare, atât de perfectă, era aproape de neconceput în zilele noastre. Georges ştia că nu trebuie să mângâie tăişul cu degetul, dacă nu voia să se cresteze până la os. Ca să te razi cu o astfel de armă trebuia să fii perfect stăpân pe tine, şi mâinile să nu-ţi tremure. La cea mai mică greşeală, îţi tăiai beregata. Pielea se deschidea fără să-ţi lase timp să simţi vreo durere... şi era deja prea târziu.
Georges puse briciul în buzunar şi ieşi din cort. Ochii din centrul oglinjoarei îl urmăreau mereu.
„Lasă-mă-n pace!" porunci el în gând. „Dă-mi pace, fiindcă treaba o fac pentru tine. Repar tâmpeniile tale. înţe-legi? Tampeniile tale!"
Deocamdată nu avea de ce se teme, statuia îl va lăsa în pace. Avea o misiune de îndeplinit. Ieşi din vitrină şi îi închise

Servicii de contabilitate

Wcrner, dar totdeauna de departe, în spatele lui, pentru că luiuror le era teamă de el.
Georges fusese multă vreme speriat de vitrină. La paispre-zece ani, la câteva luni după moartea tatălui sau, i se întâmpla să intre în sală cu un chibrit aprins în mână, de firma contabilitate parcă ar fi avut o armă.
- Nu eşti decât o lumânare, mormăia el apropiindu-se de statuie. Nimic altceva decât o lumânare. Aş putea să te topesc, dacă aş vrea!
Sarah se trase uşurel înapoi, pârăsindu-şi postul de obser-vaţie. Cunoştea pe de rost ceremonialul. Peste câteva minute, va fi rândul ei să intre în scenă.
Nu se mai putea mărgini să rămână în culise. Aveau să răsune cele trei lovituri de gong, semnalul de începere.
,,Pentru că am un rol de jucat", îşi spunea ea. ,,Am un rol f'rumos în această bu/onerie sângeroasă şi e timpul să ies în luminile rampei, să execut gesturile şi să declam textul scris pentru mine."
Era per/ect conştientă că, monologând în acest/el, destul de arti/icial, punea o distanţă între ea şi evenimente, tinea/rica la respect. Ţicnitul, nebunul, ţăcănitul, bu/oneria, reprezentatia, toate astea erau nişte cuvinte-cod, de care se agăţa pentru a-şi păstra sângele rece. Apela la /an/aronadă ca să nu tremure de /rică, asemenea copilului care, mergănd pe un drum cu/undat în întuneric, cântă îngroşându-şi glasul.
Tânăra se deplasă pe lângă zid, cu spatele lipit de tapetul de hârtie umed. Ştia că va veni la ea. Nebunul, ţicnitul, ţăcănitul va urca încet treptele ca să ajungă la ea. Totdeauna se întâmpla la fel

Glont pe teapa

Albă aşezată la intrarea în cort, se află un scorpion btnpăiat, cu acul ridicat. In timpul vizitelor, Wemer se distra să Le înspăimânte pe doamnele din lumea bună, cerându-le să i idice piatra cu pricina şi provocând un cor de strigăte ascuţite i o dezlănţuire de clipiri nesfârşite. De copac fusese sprijinită 0 carabină de calibru mare, cu un glonţ pe ţeavă. Un glonţ adevărat. Lui Wemer îi făcea plăcere să sublinieze acest lucru.
- Să nu puneţi mâna! le zicea el. Trăgaciul e foarte sensi-bil, glonţul poate să plece singur. Dar în ţinuturile alea, nu-i aşa, trebuie să fii tot timpul în gardă. Poţi să ştii ce te pândeşte din tufiş'? Ca să urinezi, ai nevoie de două mâini. Una ca să ţii revolverul, cealaltă ca să ţii... revolverul. Ha! Ha!
Şi de fiecare dată izbucnea într-un râs zgomotos, un râs de căpcăun satisfăcut, care le făcea pe femei să tremure extrem de plăcut.
Da, vitrina era prea reală ca să provoace ironia. Stâmea neliniştea prin multele ei detalii. Puteai să vezi patul de cam-panie, cu plasa împotriva ţânţarilor şi cărţile aşezate pe măsuţa pliantă de la căpătâiul lui. Georges ştia căîntre paginile lucrării dc zoologie fusese aşezat un prezervativ care ţinea loc de semn de carte. O provocare puerilă, imaginată de Werner pentru uzul exclusiv al doamnelor de lume cu priviri prea indiscrete. în aceeaşi ordine de idei, când te apropiai de vitrină dintr-un anumit unghi, îţi dădeai seama că şliţul pantalonilor de unifor-mă ai statuii nu era bine închis. Ajungea să apleci puţin capul ca să întrezăreşti, prin crăpătura pânzei, sexul personajului. Un membm enorm, deşi nu era în erecţie. în cursul vizitelor, Wemer avea totdeauna grijă să o plaseze în punctul strategic pe vreuna dintre invitate, pentru a se bucura de plăcerea de a o vedea roşind brusc şi, întorcându-şi privirea, îngrozită la culme.
Pe masa de la căpătâiul patului se aflau o sticlă de whisky şi un pahar de argint, câteva cartuşe, precum şi un revolver mare. cu mânerul striat.

Transpiratie abundenta

 . Fenomenele transpiraţiei se manifestau înainte doar o dată sau de două ori pe an, nu mai mult, şi în general în preajma comemorării... A comemorării...
(Imbecilule! Nu aminti niciodată de asta! Niciodată!)
Georges se ridică încetişor. Coapsele i se dezlipiră de lotoliul umed. Acum mirosul năvălise peste el, un miros oribil. Acea sudoare...
Acea sudoare de maimuţă.
Traversă biblioteca fără să arunce nici o privire bucăţilor de piele care luceau de transpiraţie. Casa era enormă, pierdută m mijlocul unui parc apărat de un zid împrejumuitor, prevăzut cKasupra cu un grilaj. Un domeniu născocit de megalomania lui Wemer, o enclavă feudală pe care o puteai parcurge în ilopul calului, şi astachiarîn mijlocul unui oraş mare, plin de hirouri şi uzine. Un castel anacronic, pe care municipalitatea dorise de mai multe ori să-1 treacă în rândul monumentelor istorice.
-    Nu încă, protestase Georges. Am mijloacele de a întreţine casa fără să recurg la mila statului. Poate mai târziu...
Doamne! Dacă oamenii aceia ar fi ştiut adevărul, ar fi urlat de oroare şi ar fi rupt-o la fugă, uitând pe loc de propunerile lor de subvenţie!
Georges îşi înăbuşi un râs nervos. Accesele de ilaritate îl făceau să sughiţe şi să plângă. Din când în când îşi repeta că e nebun, pur şi simplu nebun, şi că răul care cangrena casa nu era decât produsul creierului său bolnav. Da, nebunia era o ipoteză seducătoare, aproape liniştitoare. O consolare. Numai că, din nefericire, nu credea deloc în ea.
-    Inchipuiri, murmură el. Halucinaţii. Nimic din toate
astea nu există. Tu ai inventat totul.
Dar simţea pe coapse şi pe degete sudoarea fotoliului şi vedea lucind volumele mari, cu scoarţele pline de picăturile de transpiraţie. Şi mirosul! Mirosul de subsuoară, care domina totul.

Firma de contabilitate

O informaţie utilă este dată şi de indicatorul care compară totalul dobânzilor datorate aferente împrumuturilor contractate, la nivelul unui an, cu capitalurile proprii, astfel:

Dobânzile aferente împrumuturilor contractate într-un an / Capitaluri proprii

De asemenea, un indicator cu semnificaţie practică de cunoaştere a gradului de acoperire a dobânzilor de plătit la un moment dat, pentru toate creditele contractate, din rezultatul exploatării este următorul:

Capacitatea de acoperire a dobânzilor = Rezultatul din exploatare / Dobânzile datorate

Valoarea minimă, considerată ca limită optimă, pentru indicatorul “Capacitatea de acoperire a dobânzii” este de 2. În practică însă, mărimea capacităţii de acoperire a dobânzii, pe seama rezultatului din exploatare, se situează de foarte multe ori la nivelul critic de 1, ceea ce atenţionează asupra unei activităţi economice cu slabe performanţe financiare, în timp ce o mărime subunitară a acestui indicator este foarte periculoasă, exprimând o situaţie financiară dificilă determinată de contractarea unui volum de credite care depăşeşte posibilităţile de plată a dobânzilor aferente, calitatea managementului financiar este în acest caz deficitară şi se impune o reconsiderare a echipei manageriale.

Indicatorii analizaţi mai sus pun în evidenţă importanţa creanţelor şi datoriilor la nivelul întreprinderii şi faptul că acestea oferă informaţii semnificative pentru desfăşurarea activităţii entităţii în scopul obţinerii rezultatelor. O lipsă de echilibru la nivelul creanţelor şi datoriilor poate genera pierderi importante ţinând cont de faptul că de mărimea acestora depinde capacitatea întreprinderii de a-şi realiza obiectul de activitate în contextul continuităţii activităţii. Pentru a înţelege în mod practic aplicarea acestor indicatori vom realiza o abordare a acestora în următorul capitol având la bază informaţiile şi situaţiile financiare ale unei societăţi comerciale.

Servicii de contabilitate

O formă generală a nivelului relativ de solvabilitate-îndatorare, pe care îl înregistrează un agent economic, este dată de una din următoarele forme ale aceleaşi expresii indicative:

1) Datorii totale / Total active                              2) Total active / Datorii totale

E x istenţa unei mărimi subunitare a indicatorului formalizat prin relaţia 1) reflectă capacitatea agentului economic de acoperire financiară a datoriilor cu activele de care dispune, în timp ce un nivel supraunitar exprimă incapacitatea acestuia de a-şi îndeplini obligaţiile de achitare a datoriilor prin prisma activelor totale înscrise la un moment dat în bilanţ sau în situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii.

Indicatorii care exprimă gradul de solvabilitate-îndatorare pot fi individualizaţi în două subgrupe formale, astfel:

a) Indicatori ai solvabilităţii:

1) Rata solvabilităţii	Datorii totale / Capitaluri proprii * 100
2) Rata solvabilităţii generale	Total active / Datorii curente * 100

Rata solvabilităţii 1) exprimă măsura procentuală a proporţiei sumei datoriilor totale în capitalurile proprii, în timp ce Rata solvabilităţii 2) dimensionează proporţia în care activele totale asigură acoperirea financiară a datoriilor curente.