duminică, 8 mai 2011

Foraje puturi pentru apa

Muriseră? Chiar puteai să fii sigur de asta? Citise că în I gipt fuseseră descoperite, în vasele funerare ale unui mor-mânt, nişte larve pe care puţină umiditate le readusese la viaţă, si asta în ciuda miilor de ani de somn. Poate că tot aşa stăteau lucrurile şi foraje în interiorul vitrinei. într-o zi, insectele pe care le credea uscate vor ieşi din amorţeală şi vor începe să se plimbe de colo până colo. Apucă mânerul şi trase spre el. Era o valijoară din lemn preţios, protejată de colţare din cupru. O deschise.
Pe catifeaua adâncită a alveolelor, stăteau şase brice' drep-te, cu lame sclipitoare. Câte unul pentru fiecare zi a săptămânii. Cel de duminică lipsea. Se afla între degetele statuii. Georges luă briciul de joi şi îl privi îndelung. O lamă frumoasă de oţel, o sabie la scară redusă. Pe mânerul scobit, din corn cizelat, se etalau iniţialele lui Werner Mareuil-Mondesco. Nişte litere mari, legate între ele pe un fond de arabescuri, asemenea unor coloane de templu pierdute în mijlocul vegetaţiei. Georges închise uşurel briciul. Un oţel suedez, călit ca sabia unui samurai. O asemenea foraje puturi apa realizare, atât de perfectă, era aproape de neconceput în zilele noastre. Georges ştia că nu trebuie să mângâie tăişul cu degetul, dacă nu voia să se cresteze până la os. Ca să te razi cu o astfel de armă trebuia să fii perfect stăpân pe tine, şi mâinile să nu-ţi tremure. La cea mai mică greşeală, îţi tăiai beregata. Pielea se deschidea fără să-ţi lase timp să simţi vreo durere... şi era deja prea târziu.
Georges puse briciul în buzunar şi ieşi din cort. Ochii din centrul oglinjoarei îl urmăreau mereu.
„Lasă-mă-n pace!" porunci el în gând. „Dă-mi pace, fiindcă treaba o fac pentru tine. Repar tâmpeniile tale. înţe-legi? Tampeniile tale!"
Deocamdată nu avea de ce se teme, statuia îl va lăsa în pace. Avea o misiune de îndeplinit. Ieşi din vitrină şi îi închise