Era douăsprezece şi jumătate, trebuia să se gră-bească, Briciul îi atârna greu în buzunarul halatului de casă.
,,Eşti ţicnit", şopti o voce înfundată, în adâncul creierului său. „Eşti pur şi simplu ţicnit. Ar trebui să te internezi."
In mod ciudat, perspectiva unei eventuale intemări nu-1 speria. Visa la ea din traduceri autorizate când în când, ca la o vacanţă lungă şi binemeritată. I-ar fi plăcut să fie nebun. Ar fi vrut ca toate chinurile să i se poată reduce la câţiva termeni barbari, precum psihoză sau schizofrenie; dar această uşurare, această pace nu-i vor fi âcordate, era inutil să mai viseze la o astfel de portiţă de scăpare. Va trebui să suporte totul până la capăt. Să ia asupra lui blestemul.
Părăsi cabinetul şi porni în sus, pe scara traduceri legalizate imensă din hol. Respira cu o oarecare dificultate, şi o nevoie cumplită de a urina îi chinuia vezica. Străbătu un culoar, mergând în vârful picioarelor, pentru a-şi înăbuşi zgomotul paşilor. Intra pe teritoriul stăpânit de Sarah, în acea zonă unde el însuşi nu pătrundea decât în caz de extremă urgenţă. Având grijă să nu facă nici un zgomot, deschise uşa unui bufet şi se strecură în ascunzătoarea îngustă. în perete, la înălţimea unui om, fusese practicat un vizor care îţi permitea să urmăreşti tot ce se petrecea în camera vecină. Georges îşi lipi ochiul de ocularul traduceri legalizate de cauciuc, aşa cum se instalează la periscop un căpitan de submarin.
Lentila cuprindea în raza ei vizuală toată suprafaţa unei băi acoperite cu plăcuţe de marmură imaculată. înăuntru se mişca o femeie tânără, goală, cu trupul subţire şi musculos. Cu şoldurile înguste şi sânii mici. Capul, ca şi pubisul şi subsuori-le, îi era perfect ras. Georges scoase un lung suspin de uşurare. Sarah era perfectă, se îngrijea totdeauna. Putea să aibă încrede-re în ea. îşi şterse cu mâneca sudoarea de pe frunte şi trase o gură de aer. Deja respira ceva mai bine.
