Refugiul nebuniei

Nu - refugiul nebuniei era o capcană, o laşitate care îi permitea să nege realitatea primejdiei. O dată sau de două ori îi trecuse prin minte să se interneze. Era bogat, ar fi putut alege o clinică elegantă, confortabilă, dar ştia că procedând astfel nu rezolva deloc probiema.
Era răspunzător de ceea ce clocotea înăuntrul casei, era de datoria lui să reţină haosul între zidurile construcţiei, să împie-dice răul să se răspândească în afară, în parc, în oraş... El era paznicul blestemului, santinela tenebrelor. Trebuia să adminis-treze răul ca un contabil al ororii, şi asta până la moarte.
Se opri în pragul holului. Imensitatea încăperii îl ameţea puţin. Sala era atât de mare, încât nici un sistem de iluminat nu reuşea să o scoată în totah'tate din întuneric. Totdeauna rămâ-neau ici şi colo unghere obscure, bălţi de beznă care stagnau prin colţuri, în spatele statuilor de abanos, pe sub canapele. Georges avea grijă să nu se apropie niciodată de ele, de parcă petele de umbră ar fi ascuns vreo capcană.
Oglinzile care acopereau pereţii îi reflectau imaginea, aceea a unui bărbat înalt şi slab, cu părul foarte scurt, tuns perie, ca al militarilor. Doar o urmă de păr, care lăsa să i se zărească pielea roşiatică a capului golaş. Se văzu adus de spate şi bătrân. Viaţa trecuse ca un vis, ca un coşmar. Trăise într-o
veşnică spaimă, în aşteptarea momentului următor, a ceea ce vea sâ se petreacă foarte curând... Trăise fără să-şi dea seama de asta, prizonier al secretului acelei case, în timp ce oamenii ceilalţi se mişcau, liber, pe afară, faceau călătorii, iubeau femei, creşteau copii, se plictiseau aşteptând pensia, moartea... In definitiv, cine era mai câştigat? Ceilalţi sau el, paznicul unui secret uluitor?
Se scutură pentru a pune capăt contemplării acelei oglinzi cu umbre şi traversă holul în diagonală. Acum trebuia să meargă în sala comemorativă - şi perspectiva ÎI înspăimânta. Se opri în faţa uşii grele, cu ghinturi de aramă, ezitând

Glont pe teapa

Albă aşezată la intrarea în cort, se află un scorpion btnpăiat, cu acul ridicat. In timpul vizitelor, Wemer se distra să Le înspăimânte pe doamnele din lumea bună, cerându-le să i idice piatra cu pricina şi provocând un cor de strigăte ascuţite i o dezlănţuire de clipiri nesfârşite. De copac fusese sprijinită 0 carabină de calibru mare, cu un glonţ pe ţeavă. Un glonţ adevărat. Lui Wemer îi făcea plăcere să sublinieze acest lucru.
- Să nu puneţi mâna! le zicea el. Trăgaciul e foarte sensi-bil, glonţul poate să plece singur. Dar în ţinuturile alea, nu-i aşa, trebuie să fii tot timpul în gardă. Poţi să ştii ce te pândeşte din tufiş'? Ca să urinezi, ai nevoie de două mâini. Una ca să ţii revolverul, cealaltă ca să ţii... revolverul. Ha! Ha!
Şi de fiecare dată izbucnea într-un râs zgomotos, un râs de căpcăun satisfăcut, care le făcea pe femei să tremure extrem de plăcut.
Da, vitrina era prea reală ca să provoace ironia. Stâmea neliniştea prin multele ei detalii. Puteai să vezi patul de cam-panie, cu plasa împotriva ţânţarilor şi cărţile aşezate pe măsuţa pliantă de la căpătâiul lui. Georges ştia căîntre paginile lucrării dc zoologie fusese aşezat un prezervativ care ţinea loc de semn de carte. O provocare puerilă, imaginată de Werner pentru uzul exclusiv al doamnelor de lume cu priviri prea indiscrete. în aceeaşi ordine de idei, când te apropiai de vitrină dintr-un anumit unghi, îţi dădeai seama că şliţul pantalonilor de unifor-mă ai statuii nu era bine închis. Ajungea să apleci puţin capul ca să întrezăreşti, prin crăpătura pânzei, sexul personajului. Un membm enorm, deşi nu era în erecţie. în cursul vizitelor, Wemer avea totdeauna grijă să o plaseze în punctul strategic pe vreuna dintre invitate, pentru a se bucura de plăcerea de a o vedea roşind brusc şi, întorcându-şi privirea, îngrozită la culme.
Pe masa de la căpătâiul patului se aflau o sticlă de whisky şi un pahar de argint, câteva cartuşe, precum şi un revolver mare. cu mânerul striat.

Servicii de contabilitate

O formă generală a nivelului relativ de solvabilitate-îndatorare, pe care îl înregistrează un agent economic, este dată de una din următoarele forme ale aceleaşi expresii indicative:

1) Datorii totale / Total active                              2) Total active / Datorii totale

E x istenţa unei mărimi subunitare a indicatorului formalizat prin relaţia 1) reflectă capacitatea agentului economic de acoperire financiară a datoriilor cu activele de care dispune, în timp ce un nivel supraunitar exprimă incapacitatea acestuia de a-şi îndeplini obligaţiile de achitare a datoriilor prin prisma activelor totale înscrise la un moment dat în bilanţ sau în situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii.

Indicatorii care exprimă gradul de solvabilitate-îndatorare pot fi individualizaţi în două subgrupe formale, astfel:

a) Indicatori ai solvabilităţii:

1) Rata solvabilităţii	Datorii totale / Capitaluri proprii * 100
2) Rata solvabilităţii generale	Total active / Datorii curente * 100

Rata solvabilităţii 1) exprimă măsura procentuală a proporţiei sumei datoriilor totale în capitalurile proprii, în timp ce Rata solvabilităţii 2) dimensionează proporţia în care activele totale asigură acoperirea financiară a datoriilor curente.