Marionete

In privinţa asta avea dreptate. Statuia de ceară care îl reprezenta pe el le făcea pe cele de la Muzeul Grevin să semcnc cu nişte marionete jalnice. Artistul modelator lucrase cu o grijă de maniac al detaliului, reconstituind fiecare cicatrice cu o fidelitate scrupuloasă. Nimic nu lipsea - de la aluniţe ,şi până la părul de pe piept, implantat cu mâna, fir cu fir. Culoarca cărnii era atât de reuşită, încât îţi venea ameţeală. Pe unu i vedeau sechelele unei insolaţii şi urmele unei jupuieli uşoarc. Sub spuma de săpun se zărea barba deasă care acoperea (>l >i ;i 111 vânătorului. Pentru această realizare fusese nevoic de luni întregi de muncâ înverşunată, de ore şi ore de poza, dc tienu mărate relevee anatomice.
Pe soclul vitrinei, un panou-legendă preciza origincu fic cărei cicatrice care marca torsul gol al lui Werner Mareuil Mondesco. Pe bicepsul drept se distinge o rană tn dc la lovitura de labă a unui leopard. Pepiept, în mijlocul mavelui pectoral stâng, gaura făcută de o săgeatâ indigeiui in provin cia...
Un monument stupid, ridicat pentru glorificaren unul flUl faron. Un monument de vanitate, care te lăsa fără glas. Tbti în ciuda aroganţei acelei realizări, nimeni nu îndrăznise \ l dată să râdă sau să facă. vreo glumă cât de mica 111 i ursul vizitelor-surpriză organizate de Werner. Atât de putemii ,i cra impresia de forţă ameninţătoare, sălbatică, pe care 0 di statuia, încât ezitai să-ţi baţi joc. Omul aceladeceara păreaatâl de real, atât de... viu! Briciul ţinut de mâna lui maiv părca o armă redutabilă. Ar fi fost de ajuns ca uriaşul să se îhto ki măture spaţiul cu braţul întins - pentru a tăia un gât sau a Cl o faţă. Dar era o prostie, nu putea să se întoarcă, nu i pentru că era vorba de o statuie. In copilăria lui, Georges îşi spusese asta de zeci de ori.
Vitrina, prin felul meşteşugit în care fusese concepula, provoca o senzaţie de stinghereală. Georges ştia că, sub piatra

Transpiratie abundenta

 . Fenomenele transpiraţiei se manifestau înainte doar o dată sau de două ori pe an, nu mai mult, şi în general în preajma comemorării... A comemorării...
(Imbecilule! Nu aminti niciodată de asta! Niciodată!)
Georges se ridică încetişor. Coapsele i se dezlipiră de lotoliul umed. Acum mirosul năvălise peste el, un miros oribil. Acea sudoare...
Acea sudoare de maimuţă.
Traversă biblioteca fără să arunce nici o privire bucăţilor de piele care luceau de transpiraţie. Casa era enormă, pierdută m mijlocul unui parc apărat de un zid împrejumuitor, prevăzut cKasupra cu un grilaj. Un domeniu născocit de megalomania lui Wemer, o enclavă feudală pe care o puteai parcurge în ilopul calului, şi astachiarîn mijlocul unui oraş mare, plin de hirouri şi uzine. Un castel anacronic, pe care municipalitatea dorise de mai multe ori să-1 treacă în rândul monumentelor istorice.
-    Nu încă, protestase Georges. Am mijloacele de a întreţine casa fără să recurg la mila statului. Poate mai târziu...
Doamne! Dacă oamenii aceia ar fi ştiut adevărul, ar fi urlat de oroare şi ar fi rupt-o la fugă, uitând pe loc de propunerile lor de subvenţie!
Georges îşi înăbuşi un râs nervos. Accesele de ilaritate îl făceau să sughiţe şi să plângă. Din când în când îşi repeta că e nebun, pur şi simplu nebun, şi că răul care cangrena casa nu era decât produsul creierului său bolnav. Da, nebunia era o ipoteză seducătoare, aproape liniştitoare. O consolare. Numai că, din nefericire, nu credea deloc în ea.
-    Inchipuiri, murmură el. Halucinaţii. Nimic din toate
astea nu există. Tu ai inventat totul.
Dar simţea pe coapse şi pe degete sudoarea fotoliului şi vedea lucind volumele mari, cu scoarţele pline de picăturile de transpiraţie. Şi mirosul! Mirosul de subsuoară, care domina totul.

Indicatori

Indicatori ai îndatorării. Rata îndatorării (Rata datoriilor), poate fi determinată în următoarele variante:

1)   Datorii totale / (Datorii totale + Capitaluri proprii + Subvenţii pentru investiţii) * 100

2)   Datorii totale / Capitaluri proprii * 100

3)   Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an / Capitaluri permanente * 100

4)   Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an / Capitaluri proprii * 100

Indicatorii de solvabilitate-îndatorare se exprimă de obicei procentual şi se consideră ca având un nivel care confirmă o stare financiară consolidată atunci când mărimea lor se situează sub limita de 30-40%.

Indicatorul 4) este cunoscut şi sub denumirea de “Rata autonomiei financiare”, a cărei dimensiune cifrică este considerată ca fiind foarte bună atunci când nu depăşeşte 30%. În timp ce rata datoriilor 1) este acceptată ca fiind de o mărime care confirmă în mod practic că nu există riscul de a intra în incapacitate de plată, atunci când are o expresie cifrică situată sub 40%.

Pentru indicatorul denumit “Rata autonomiei financiare” se recurge uneori şi la o altă formă de calcul care dimensionează proporţia capitalurilor proprii în capitalurile permanente sau, în resursele financiare permanente, astfel:

4*) Capitaluri proprii / Capitaluri permanente * 100

Referitor la această modalitate de calcul a ratei autonomiei financiare, notată cu indicativul 4)*, se precizează că diferenţa dintre capitalurile permanente (resursele financiare permanente) de la numitorul raportului şi capitalurile proprii de la numărător este formată din următoarele elemente financiare: datoriile ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an şi subvenţiile pentru investiţii. În aceste condiţii expresia 4)* a ratei autonomiei financiare este cu atât mai bună cu cât are o mărime mai apropiată de unitate şi respectiv, proporţia elementelor care diferenţiază cele două tipuri de capitaluri, în capitalurile permanente, este mai redusă. Sau, altfel spus, cu cât datoriile ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an sau subvenţiile pentru investiţii, au o valoare mai redusă, cu atât autonomia financiară a agentului economic este mai consolidată.