Indicatori ai îndatorării. Rata îndatorării (Rata datoriilor), poate fi determinată în următoarele variante:
1) Datorii totale / (Datorii totale + Capitaluri proprii + Subvenţii pentru investiţii) * 100
2) Datorii totale / Capitaluri proprii * 100
3) Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an / Capitaluri permanente * 100
4) Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an / Capitaluri proprii * 100
Indicatorii de solvabilitate-îndatorare se exprimă de obicei procentual şi se consideră ca având un nivel care confirmă o stare financiară consolidată atunci când mărimea lor se situează sub limita de 30-40%.
Indicatorul 4) este cunoscut şi sub denumirea de “Rata autonomiei financiare”, a cărei dimensiune cifrică este considerată ca fiind foarte bună atunci când nu depăşeşte 30%. În timp ce rata datoriilor 1) este acceptată ca fiind de o mărime care confirmă în mod practic că nu există riscul de a intra în incapacitate de plată, atunci când are o expresie cifrică situată sub 40%.
Pentru indicatorul denumit “Rata autonomiei financiare” se recurge uneori şi la o altă formă de calcul care dimensionează proporţia capitalurilor proprii în capitalurile permanente sau, în resursele financiare permanente, astfel:
4*) Capitaluri proprii / Capitaluri permanente * 100
Referitor la această modalitate de calcul a ratei autonomiei financiare, notată cu indicativul 4)*, se precizează că diferenţa dintre capitalurile permanente (resursele financiare permanente) de la numitorul raportului şi capitalurile proprii de la numărător este formată din următoarele elemente financiare: datoriile ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an şi subvenţiile pentru investiţii. În aceste condiţii expresia 4)* a ratei autonomiei financiare este cu atât mai bună cu cât are o mărime mai apropiată de unitate şi respectiv, proporţia elementelor care diferenţiază cele două tipuri de capitaluri, în capitalurile permanente, este mai redusă. Sau, altfel spus, cu cât datoriile ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an sau subvenţiile pentru investiţii, au o valoare mai redusă, cu atât autonomia financiară a agentului economic este mai consolidată.
